.Elevii pot exersa timpul condițional și părțile unei case creând un storyboard despre casa lor visată. Profesorii pot începe prin a avea o discuție în care studenții fac un brainstorming răspunsuri la solicitarea: „Dacă aș câștiga la loterie, casa mea de vis ar fi...” Apoi, elevii pot crea un storyboard narativ care descrie și ilustrează diferitele părți ale „visului lor”. acasă”, inclusiv exteriorul, dormitorul lor, camera de zi, bucătărie, baie, curtea din spate și multe altele. Elevii pot folosi bule de vorbire în ilustrațiile și descrierile de sub ilustrație pentru a exersa scrisul folosind timpul condiționat și folosind un vocabular diferit legat de casă. Profesorii pot cere elevilor să-și prezinte storyboard-urile când au terminat, pentru a include exersarea vorbirii, precum și a scrisului!
(Aceste instrucțiuni sunt complet personalizabile. După ce faceți clic pe „Copiare activitate”, actualizați instrucțiunile din fila Editare a sarcinii.)
Data scadentă:
Obiectiv: Creează un storyboard care să descrie „casa ta de vis” folosind enunțuri condiționale corecte din punct de vedere gramatical (Ex. Dormitorul meu de vis ar avea... )
Instrucțiuni pentru elevi:
Începeți lecția explicând timpul condițional. Folosiți exemple simple și care se pot relata pentru a ilustra modul în care funcționează, cum ar fi „Dacă aș avea o baghetă magică, aș...” Treceți la tema „Casa mea de vis” explicând cum poate fi folosit timpul condițional pentru a vorbi despre lucruri care sunt posibile sau imaginate, ca o casă de vis.
Implicați elevii într-o activitate de brainstorming. Rugați-i să se gândească la cum ar arăta casa lor de vis. Cereți-le cu întrebări de genul „Dacă ați avea o casă de vis, ce ar fi în ea?” Încurajați-i să se gândească la diferite camere, culori și caracteristici speciale. Acest pas îi ajută pe elevi să înceapă să-și formuleze ideile la timpul condiționat.
Rugați elevii să înceapă să creeze propoziții folosind timpul condițional pentru a descrie casa lor de vis. Furnizați propoziții pentru a-i ajuta pe studenții mai tineri, cum ar fi „Dacă aș avea o casă de vis, ar fi...” sau „Casa mea de vis ar include...” Acest exercițiu îi ajută să exerseze utilizarea timpului condiționat într-un context distractiv și imaginativ.
Transformă descrierile într-un proiect de artă creativ. Oferiți elevilor materiale de desen și rugați-le să ilustreze casa lor de vis pe baza descrierilor pe care le-au creat. Pe măsură ce desenează, încurajați-i să-și explice desenele folosind timpul condițional, întărind înțelegerea și utilizarea acestui timp într-un mod practic și antrenant.
Utilizarea timpului condiționat pentru a descrie o casă de vis este deosebit de eficientă, deoarece implică discutarea unor scenarii ipotetice sau imaginare. Timpul condiționat, în special al doilea condițional (folosind „ar” plus forma de bază a verbului), este ideal pentru exprimarea dorințelor, viselor sau situațiilor care sunt în prezent ireale, dar posibile în viitor. De exemplu, a spune „Dacă aș avea o casă de vis, ar avea o grădină mare” le permite cursanților să exploreze idei imaginative în timp ce exersează o structură gramaticală cheie.
În ceea ce privește utilizarea timpului condiționat pentru planuri realiste, este mai frecvent să se folosească primul condițional, care este folosit pentru situații reale sau posibile. Acest timp urmează de obicei structura „dacă” plus prezentul simplu și apoi „voi” plus verbul de bază. De exemplu, „Dacă economisesc destui bani, voi cumpăra o casă” implică un plan sau o intenție reală. Primul condițional este astfel potrivit pentru situații care sunt probabil să se întâmple și depind de îndeplinirea unei anumite condiții.
În general, există patru tipuri de propoziții condiționate în limba engleză, fiecare având un scop diferit. Condiționalul zero (folosind prezentul simplu în ambele propoziții) descrie adevăruri generale sau legi ale naturii, cum ar fi „Dacă apa ajunge la 100 de grade Celsius, fierbe”. Primul condițional, așa cum am menționat, este folosit pentru situații reale sau posibile. Al doilea condițional (folosind trecutul simplu cu „ar” plus forma de bază a verbului) este pentru situații ipotetice din prezent sau viitor. În sfârșit, al treilea condițional (folosind „avea” cu „ar fi” plus participiul trecut) vorbește despre situații ipotetice din trecut, situații care nu s-au întâmplat, cum ar fi „Dacă aș fi știut despre vânzare, aș fi plecat la cumpărături. " Fiecare tip servește unui scop unic și este utilizat în funcție de probabilitatea și intervalul de timp al situației discutate.