Un lucru pe care elevii îl găsesc adesea dificil este utilizarea vocabularului științific nou corect și în contextul adecvat. Atunci când porniți o unitate, poate fi util să le prezentați în toate noile terminologii și să le puteți crea plăci vocabulare vizuale care definesc și ilustrează fiecare cuvânt . A avea un exemplu vizual împreună cu definiția poate ajuta elevii să înțeleagă conceptele abstracte.
(Aceste instrucțiuni sunt complet personalizabile. După ce faceți clic pe „Copiare activitate”, actualizați instrucțiunile din fila Editare a sarcinii.)
Creați vizualizări ale vocabularului cheie pentru celulele vegetale și animale.
Începeți cu pregătirea resurselor bilingve, inclusiv liste de cuvinte, diagrame și carduri în limba engleză și în limbile predominante ale elevilor dvs. Începeți lecția cu o introducere simplă și vizuală a celulelor, a structurii și funcțiilor lor. Utilizați imagini captivante și limbaj de bază pentru a vă asigura că toți elevii, indiferent de limba lor principală, pot înțelege conceptele fundamentale.
Introduceți vocabularul de bază al celulelor prin carduri bilingve, arătând termenul în engleză alături de traducerea acestuia și de o imagine corespunzătoare. Organizați o activitate de clasă în care elevii potrivesc cuvintele din vocabularul celular cu traducerile și imaginile lor. Aceasta poate fi o modalitate distractivă și interactivă de a învăța, iar a face acest lucru în grupuri încurajează învățarea și sprijinul de la egal la egal.
Împărțiți clasa în grupuri diverse, asigurând un amestec de elevi din medii lingvistice diferite. Fiecare grup are sarcina de a crea o afișare vizuală (cum ar fi un poster sau o prezentare digitală) a unei celule, etichetând părțile acesteia atât în engleză, cât și în limbile lor materne. Acest lucru încurajează colaborarea, discuțiile și învățarea reciprocă, deoarece studenții lucrează împreună pentru a înțelege și traduce fiecare termen.
Încheiați lecția cu fiecare grup prezentându-și proiectul în fața clasei, explicând părțile celulei atât în engleză, cât și în limbile lor materne. Acest lucru nu numai că le întărește înțelegerea vocabularului, dar le crește și încrederea în utilizarea acestuia. Încheiați cu o revizuire cuprinzătoare, cum ar fi un test sau o foaie de lucru, în care elevii identifică părțile celulei și scriu termenii atât în engleză, cât și în limba lor maternă, solidificându-și învățarea.
Celulele vegetale și animale, deși ambele eucariote, prezintă câteva diferențe distincte. Celulele vegetale se caracterizează prin prezența unui perete celular rigid în afara membranei lor celulare, care oferă suport structural și protecție. Conțin și cloroplaste, organele responsabile de fotosinteză, care transformă energia luminoasă în energie chimică. O altă caracteristică cheie a celulelor vegetale este o vacuola centrală mare, care stochează apă și menține turgența în celulă. În schimb, celulelor animale le lipsește un perete celular și cloroplaste. De obicei, au vacuole mai mici și mai numeroase în comparație cu celulele vegetale. Mai mult, celulele animale au centrioli, care sunt implicați în diviziunea celulară, o caracteristică în general absentă în celulele vegetale.
Vacuolele din celulele vegetale joacă mai multe roluri cruciale. Cea mai proeminentă este vacuola centrală, care ocupă o parte semnificativă din volumul celulei. Acest vacuol servește în primul rând ca spațiu de depozitare pentru apă, nutrienți, pigmenți și deșeuri. Prin stocarea apei, vacuola ajută la menținerea turgenței celulei, care este esențială pentru menținerea integrității structurale a plantei. În plus, vacuolele pot conține enzime și alte substanțe care contribuie la mecanismele de apărare ale plantei, precum și pigmenți care pot fi importanți pentru atragerea polenizatorilor.
Diferențierea celulară este procesul prin care o celulă mai puțin specializată devine un tip de celulă mai specializată, un aspect fundamental al dezvoltării în organismele multicelulare. Acest proces este ghidat de expresia unor gene specifice și influențat atât de factori interni, cât și externi, cum ar fi moleculele de semnalizare și condițiile de mediu. Diferențierea are loc pe măsură ce celulele se divid și se maturizează, fiecare tip de celulă dezvoltând structuri și funcții specifice care contribuie la funcționarea generală a organismului. De exemplu, celulele stem la animale se pot diferenția în diferite tipuri de celule, cum ar fi celulele musculare, celulele nervoase sau celulele sanguine, fiecare cu funcții distincte. Procesul de diferențiere este reglementat meticulos pentru a se asigura că celulele dezvoltă caracteristicile necesare pentru a-și îndeplini rolurile specifice în mod eficient.