O nebulă este un nor de praf și gaz în spațiu. Termenul "nebuloasă" vine din latină pentru ceață sau nor.
Din punct de vedere istoric, termenul nebuloasă a fost folosit pentru a descrie orice obiect care a apărut în afara cloudului în afara Calei Lactee, inclusiv alte galaxii, dar o nebuloasă adevărată este un nor de praf și gaz. Gazul constă, în mod normal, din hidrogen, heliu și gaze ionizate. Ele pot varia în mărime de la milioane de kilometri în dimensiune, până la mulți ani de lumină. În timp ce nebuloasele pot fi foarte mari, nu sunt foarte dense. Cele mai multe nebuloase sunt descrise ca nebuloase difuze, ceea ce înseamnă că nu au margini sau limite clare.
Nebuloasele stelare sunt nori de praf și gaz, care vor forma în cele din urmă o stea. Praful gazului se prăbușește din cauza gravitației. Odată cu diminuarea norului, căldura crește odată cu diminuarea dimensiunii norului. Temperatura crește deoarece o parte din energia potențială gravitațională este transformată în energie termică. Odată ce atinge o temperatură critică și o densitate critică, poate să apară fuziunea nucleară.
Un alt tip de nebuloasă se numește nebuloasă planetară. Acest termen a fost folosit pentru prima oară de astronomul britanic William Herschel în secolul al XVI-lea. Nebuloasele planetare se întâmplă în jurul stelelor cu o masă similară cu Soarele nostru, spre sfârșitul vieții unei stele. Pe măsură ce miezul stelei se prăbușește, se scoate o coajă de gaz. Stelele foarte mari se supun unui proces mult mai violent spre sfârșitul ciclului lor de viață. Marile stele devin instabile după ce au consumat combustibilul nuclear, ducând la o explozie mare cunoscută sub numele de supernova. Aceste explozii sunt uriașe și pot suprapune adesea galaxiile întregi. Resturile acestor explozii vor forma nebuloase.
Telescopul spațial Hubble a fost folosit pentru a face imagini de difuzoare diferite. Aceste imagini sunt unele dintre cele mai impresionante care au fost luate cu ajutorul telescopului spațial.