O fabulă este o nuvelă care transmite o lecție sau o morală care este de obicei afirmată la sfârșitul poveștii. Fabulele prezintă animale și elemente naturale ca personaje principale.
Există patru caracteristici principale pentru toate fabulele. Prima caracteristică este simbolismul. Personajele din fabule nu sunt oameni, iar conflictele lor simbolizează tipuri de conflicte sau de neplăceri pe care le-ar avea oamenii. A doua caracteristică este antropomorfizarea. Aceasta înseamnă că personajele principale sunt animale sau chiar obiectelor neînsuflețite li se oferă trăsături și calități umane. A treia caracteristică este umorul. Fabulele sunt spuse pe un ton amuzant și distractiv care reflectă adesea prostia și prostia naturii umane. Trăsătura finală a fabulelor este că există întotdeauna o lecție sau o morală a poveștii. Personajul principal învață din greșelile lor și vede eroarea căilor lor la sfârșitul poveștii. La sfârșit există adesea o linie care afirmă morala, cum ar fi „Niciun act de bunătate nu este irosit vreodată” sau „Încet și constant câștigă cursa”.
Fabulele au o istorie foarte lungă și există de mulți ani. Esop, despre care se spunea că s-a născut în jurul anului 620 î.Hr., a fost un fabulist și povestitor grec care a scris multe dintre fabulele care sunt și astăzi bine cunoscute. În anii 1600, scriitorul francez, Jean de la Fontaine, a fost inspirat de Esop și a scris multe fabule care se bazau pe biserică și pe clasa superioară din acea vreme. El credea că fabula ar trebui să se concentreze în jurul moralei sale și a considerat că morala este cea mai importantă parte.
În mod tradițional și încă și astăzi, fabulele sunt folosite pentru a preda copiilor lecții despre responsabilitate, muncă grea, bunătate și alte aspecte importante ale vieții și ale creșterii. Fabulele pot fi folosite ca texte de ancorare într-o unitate de scriere în care elevii își scriu propriile fabule sau pot fi citite și analizate împreună ca unitate de lectură.