Situarea lui Niculae, care neavând nici măcar scaun la ,,masa prea micã", ,,se aşeazã turcește pe pământ", justificã poziția neglijabilă a mezinului, de fapt obstacolele unei anevoioase deveniri.
,,-Du-te, mă, şi ia-ţi o pernă, dosăditule, de câte ori să-ţi spun? Că ăştia nu sunt în stare să facă măcar un scaun, zise femeia."
,,De cealaltă parte a mesei, lângă vatră, jumătate întoarsă spre străchinile şi oalele cu mâncare de pe e foc, stătea întotdeauna Catrina Moromete, mama vitregă a celor trei fraţi, iar lângă ea îi avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca şi pe Tita, copii făcuţi cu Moromete."
,,Moromete stătea parcă deasupra tuturor. Locul lui era pe pragul celei de de-a doua odăi, de pe care el stăpânea cu privirea pe fiecare."
,,Toți ceilalţi stăteau umăr la umăr, înghesuiţi, masa fiind prea mică. Moromete n-o mai schimbase de pe vremea primei lui căsătorii, deşi numărul copiilor crescuse. El şedea bine pe pragul lui, putea să se mişte în voie şi de altfel nimănui nu-i trecuse prin cap că ar fi bine să se schimbe masa aceea joasă şi plină de arsurile de la tigaie."
,,-Du-te de-o ia din burta lui Duţulache! răspunse mama."
,,-Da' brânză nu e? şopti Niculae indignat, uitându-se la maică-sa."
,,-Mănâncă, mă, acilea şi nu te mai miorlăi, puturosule! Te găsi brânza! Când e, te uiţi chiondărâş la ea."