Letiția, mama Rădiței, vorbește la telefon cu Laura, o fostă colegă și primul om care o făcuse să râdă din toată inima din Italia, unde este deja de un an. Laura i-a cerut adăpost pe o noapte, și, pentru că Letiția nu voia să îi anunțe pe Signor Renato și Signora Silvia, cele două au vorbit despre cum va intra Laura în casă, au stabilit detaliile.
Signor și Signora se purtau bine cu Letiția, nu se putea plânge, un lucru care i-a venit mai rău e cînd Segnor Renato i-a zis să nu pomenească vecinilor că e româncă, dar i-a trecut.
O îndrăgea mai mult pe Nona, mama Signorei Silvia și bătrâna de care avea grijă, aceasta o înțelegea pe Letiția. Nona a ajutat-o mult cu italiana, avea răbdare să îi explice, și a deprins-o cu uzanțele și chițibușurile casei.
Se descrie și o dimineață de februarie sau început de martie, Nona și Letiția erau în living ,cea din urmă dădea cu aspiratorul, lucru pe care îl făcea în fiecare dimineață împreună cu ștergerea prafului, frecarea băii și a bucătariei, iar bătrâna citea. La un moment dat, un cântec în franceză începuse să cânte la televizor.Atunci Letiția a stins aspiratorul ca să-l asculte și amintirile au năvălit-o.
Și-a adus aminte de întâlnirea cu Vali, de dragostea lor, de nunta lor pe care o făcu în timpul verii următoare, după un scandal cu tatăl ei, Petru Cosoi , nuntă cu care bătrânul a fost de acord abia în ultima instanță. După Revoluție se născu și Mălina, prima fiică a soților.
După ce a terminat cu amintirile, Nona și Letiția au avut o mică conversație în franceză,iar la cina din acea seară cu Signor și Signora, bătrâna a anunțat că Letiția știe franceză, lucru urmat de un ciocnit de pahare și încă puțină franceză, la cererea Segniorului.