Spre deosebire de Renaștere, care a văzut oamenii ca fiind în mod inerent bun, literatura neoclasică a văzut omul ca fiind "defectuos".
Această eră era punctul de plecare al clasei de mijloc și tradiția ceaiului de după-amiază. Oamenii s-ar aduna pentru a discuta despre politica și alte idei ale Iluminismului.
Scriitorii neoclasici au încercat să imite stilul romanilor și al grecilor, "neo-" însemnând "nou" și "clasic" referindu-se la civilizațiile clasice.