Domnule Boiu, mi s-a intamplat azi un lucru de neînchipuit... Am fost provocat la duel de bibliotecarul dumneavoastră, Andrei Pietraru. Mâine dimineață vom ieși pe teren, cu spada.
Nu inteleg de ce acest fapt vi se pare de neînchipuit...De altfel, d-l Andrei Pietraru nu este bibliotecarul meu, ci colaboratorul meu pentru cercetările istorice pe care le fac. Vă rog să luați notă de aceast nuanță.Și de ce v-a provocat,se poate ști?
N-are nicio importanță... Un mic incident la teatru... Ceea ce mă uimește este curajul lui. Toata lumea știe că am omorât un adversar cu pistolul si am rănit vreo patru-cinci la spadă.
Tată, Andrei nu se poate bate cu prințul Bazil... El e un om de carte, un gânditor,nu,nu acest duel nu poate avea loc.Prințule,ar fi un asasinat... Nu, nu... acest duel nu poate avea loc.
Ei bine, eu nu sunt deloc uimit. D-l Andrei Pietraru are un sentiment al onoarei cum puțini au, chiar in lumea noastra. Un asemenea om nu poate fi jignit fără riscuri... E o lume pe care nu o cunoști, prințule.
Să fie adevărat că mă iubești, Ioana?...Atât de ingrijorată...Dar nu mă amenință niciun pericol...
Ioana, d-l Andrei Pietraru a provocat la duel pe prințul Bazil. Se vor bate mâine dimineață cu spada...
Nu,nu e cu putință...
Ioana, am bănuit de mult acest lucru...L-am bănuit si l-am dorit. îl iubești pe Andrei... Nici nu se putea sa fie altfel...Erați născuți unul pentru altul...